Metoda rezistivitatii este utilizata in investigarea formatiunilor sau corpurilor ce prezinta anomalii ale conductivitatii electrice si a fost utilizata mult timp pentru a delimita straturi ce au conductivitati electrice diferite (contrast de rezistivitate). Metoda este folosita in geofizica inginereasca pentru a carta fundamentul cristalin, pentru determinarea neomogenitatii terenului si evidentierea goluri subterane, in studii ale apelor freatice pentru a determina salinitatea si adancimea pana la nivelul acviferului etc.
Este obisnuit, pentru majoritatea metodelor electrice, sa se defineasca o functie de raspuns numita rezistivitate aparenta, Roa, ce poate fi evaluata si estimata din masuratori si corelata cu informatiile geologice, rezultatul fiind harti si sectiuni ale variatiei rezistivitatii elctrice corelate geologic.
Metodele geoelectrice in curent continuu se utilizeaza frecvent, cu rezultate foarte bune, si la investigarea structurii geologice acoperite de ape (rauri, lacuri).
Aplicatii ale investigatiilor geoelectrice:
- Determinarea conditiilor geologice si hidrogeologice
- Explorare parcuri eoliene si fotovoltaice
- Explorare minerale utile
- Prospectarea raurilor si lacurilor
- Geofizica de sonda
- Investigatii arheologice
- Cercetari asupra contaminarii anorganice
Metode de masurare a rezistivitatii electrice:
Alte tipuri de investigatii geoeletrice utilizate:
Alte metode utilizate in investigatiile geofizice: