Metoda Mise-a-la-Masse este derivata din dispozitivul pol-dipol fiind caracterizat de o linie lunga de curent si o distanta mica intre electrozii de masura. Caracteristica principala este aceea ca un electrod de curent este pus in legatura directa cu corpul de interes. Corpul de interes este bine sa aiba o rezistivitate cat mai mica.
Astfel, in jurul acestui corp se creeaza un camp de curent detectabil la suprafata. Prin profilari in retea se pot stabili directiile preferentiale de deplasare ale curentului si astfel se pot pune in evidenta diferite caracteristici ale corpului.
Metoda a fost folosita cu rezultate bune in investigarea infiltratiilor din baraje si lacuri artificiale, in hidrogeologie, in cartarea si determinarea orientarii filoanelor cu mineralizatii metalice masive sau stratelor grafiloase.
Aplicatii ale metodei Mise-a-la-Masse:
- Identificarea fracturilor si fisurilor
- Harta directiei de curgere a apelor
- Fisuri de scurgere in izolatii
- Minerale utile
- Baraje si diguri
Alte tipuri de investigatii geoeletrice utilizate:
Alte metode utilizate in investigatiile geofizice: