Toate dispozitivele geoelectrice folosite pentru a inregistra rezistivitatea aparenta sunt, in esenta, suprapuneri ale ecuatiei fundamentale pentru potentialul unei surse de curent cu semn determinat. Formulele rezistivitatii aparente sunt produsul impedantei V/I (Ohmi) si un factor geometric exprimat in unitati de lungime (metri).
Pentru a corela distributia rezistivitatii cu adancimea, numita sondare, dispozitivul este extins in jurul unui punct de centru iar rezistivitatile aparente sunt calculate in functie de spatierea electrozilor. In cazul mai general, rezistivitatatile aparente sunt calculate in functie de spatierea electrozilor si pozitia laterala, utilizandu-se conventii prestabilite pentru fiecare tip de dispozitiv.
Pol – Pol
Cel mai simplu dispozitiv este acela unde unul dintre electrozii de curent si unul dintre electrozii de potential sunt plasati foarte departe unul de altul astfel incat pot fi considerati la infinit. Aceasta configuratie si formula sa pentru rezistivitatea aparenta sunt aratate aici:
Roa = V/I*2PIa
Acest dispozitiv poate fi folosit pentru investigatii de mica amploare atunci cand este posibil ca electrozii indepartati sa fie pusi la o distanta practica. Pentru investigatii intr-o zona de cativa metri patrati, distanta la infinit a electrozilor indepartati poate fi de ordinul catorva sute de metri. Sondarea Pol-Pol este inregistrata ca rezistivitate aparenta.
Pol – Dipol
Daca doar unul din electrozii de curent este plasat la infinit configuratia dispozitivului si rezistivitatea aparenta sunt dupa cum urmeaza:
Roa = 2*PI*[b(a+b)/a]*V/I
Distanta dintre electrodul de curent si cei de potential este un multiplu al distantei dintre electrozii de masura, b = na. Nomenclatura standard este de a numi distanta dintre electrozii de potential “a” astfel configuratia si rezistivitatea aparenta devin:
Roa = 2*PI*an(n+1)*V/I
In investigatia pol-dipol datele sunt inregistrate ca rezistivitate aparenta calculate in functie de constanta “a” data de dispozitiv.
Dipol – Dipol
Dispozitivul dipol-dipol este logistic cel mai convenabil in teren, in special pentru spatii mari. Toate celelalte dispozitive necesita fire de lungimi foarte mari pentru a conecta sursa de curent si voltmetrul la electrozii necesari, iar aceste fire trebuie mutate la fiecare schimbare a spatierii dupa cum dispozitivul este extins pentru o sondare sau este mutat de-a lungul unei linii. Conventia pentru dispozitivul dipol-dipol aratat dedesubt este ca spatiul dintre electrozii de tensiune si cei de curent este acelasi, “a”, iar spatierea dintre ei este un multiplu intreg de “a”.
Rezistivitatea aparenta este data de relatia:
Roa = V/I*PI*an(n+1)(n+2)
Wenner
Dispozitivul Wenner este considerat o varianta simpla a dispozitivului pol-dipol in care polul distantat la infinit este adus in apropiere iar tuturor electrozilor li se da aceeasi spatiere, “a”, asa cum se observa:
Roa = 2*PI*a*V/I
Dispozitivul Wenner este utilizat pentru sondaje iar rezistivitatile aparente sunt inregistrate in functie de constanta “a” ca in figura.
Schlumberger
Unul dintre primele dispozitive folosite din 1920 si foarte popular si astazi este dispozitivul Schlumberger prezentat mai jos cu formula sa pentru rezistivitate aparenta. Este o alta varianta a dispozitivului pol-dipol, dar tot cu al doilea electrod de curent plasat in opozitie si simetric cu primul. Diferenta de potential este in consecinta dublata, deci rezistivitatea aparenta este aceeasi ca si in cazul configuratiei generale pentru pol-dipol cu un factor de ½ al factorului geometric. Intr-o sondare Schlumberger electrozii de curent sunt de obicei pastrati mici si fixati in timp ce numai distanta “b” este modificata.
Roa = V/I*PI*b(b+a)/a
Conventional se poate considera spatierea “b” ca fiind distanta de la centrul dispozitivului pana la cei mai indepartati electrozi. In acest caz “b”, in expresia de mai sus, devine AB/2.
Roa = V/I*PI* b^2/a – daca a<<b
Datele obtinute cu o sondare Schlumberger sunt calculate in functie de spatiul dintre electrozi, ca in figura.
Hummel
Dispozitivul Hummel este o varianta mult mai practica a dispozitivului Schlumberger, adaptabil usor la conditii dificile de lucru. Practic este doar o jumatate din dispozitivul Schlumberger, unul din electrozii de curent fiind amplasat la infinit, perpendicular pe directia de intindere a dispozitivului.
Calculul rezistivitatii aparente se face folosind aceeasi formula ca la dispozitivul Schlumberger dar pentru conformitate rezistivitatea aparenta se dubleaza.
Roa = 2* V/I*PI* b^2/a
Folosind aceasta metoda putem reduce numarul de personal necesar operatiunii de mutare a electrozilor si, totodata, timpul de masura. Tehnica isi gaseste aplicabilitatea acolo unde conditiile geologice permit aplicarea ei – strate relativ orizontale.