Atunci când un curent electric este injectat în sol, într-un mediu care nu conține minereuri metalice, intensitatea curentului este controlată exclusiv de rezistența ohmică a formațiunilor geologice investigate. În schimb, atunci când formațiunile conțin mineralizații metalice, curenții electrici generează un schimb de ioni la suprafața de contact dintre minerale și electroliții dizolvați în fluidele care umplu porii intergranulari.
Acest schimb electrochimic conduce la apariția unui potențial electric opus curentului injectat, cunoscut sub denumirea de supratensiune (supravoltaj). După întreruperea curentului injectat, potențialele electrice generate la suprafața granulelor metalice nu se disipează instantaneu, ci scad progresiv în timp. Aceste variații de tensiune pot fi măsurate în intervalul de timp ulterior opririi curentului, fenomen cunoscut sub numele de polarizație indusă.
Metoda polarizației induse (PI) implică utilizarea unor electrozi de măsură speciali, de tip impolarizabil, și necesită o atenție sporită în execuția măsurătorilor, fiind sensibilă la prezența
curenților vagabonzi. Metoda este deosebit de eficientă în investigarea mineralizațiilor diseminate, dar este utilizată și în caracterizarea condițiilor hidrogeologice, întrucât fracția argiloasă din straturile acvifere prezintă un răspuns specific de polarizație indusă.
Alte tipuri de investigații geoelectrice utilizate:
- Tomografie geoelectrică (ERT)
- Sondaj Electric Vertical (SEV)
- Profilare geoelectrică Wenner
- Mise-à-la-Masse